miercuri, 23 februarie 2011

Iertare

Personal, nu cred ca a ierta inseamna a uita. Fiindca uitarea in acest sens este o incurajare inconstienta si involuntara a unei actiuni condamnabile.

Daca ar fi sa definesc iertarea, as putea spune ca este o stare de impacare, o “convietuire” intre urmatoarele:
- a uri cu toata fiinta ta o actiune care provoaca rau cuiva
- a pedepsi pe cel care care a initiat actiunea
- a nu-l uri, ci dimpotriva, a-l iubi pe cel care a initiat actiunea


Daca stam bine sa ne gandim, asta este atitudinea pe care o avem fata de noi insine in ce priveste iertarea. Cand am gresit, si suntem constienti ca am gresit, ne pare rau, fiindca detestam raul pe care l-am facut, incercam sa ne pedepsim in diverse moduri (ca sa ne fie invatatura de minte pe viitor), dar nu ne condamnam, nu ne urim pe noi insine.

Fiindca daca ne-am uri, nu am avea niciun interes sa ne pedepsim, sa ne indreptam, sa avem grija sa nu ni se mai intample lucruri rele.
Si daca ne comportam asa cu noi insine, daca asta inseamna iertarea fata de noi insine, de ce nu aplicam acelasi principiu si cu cei din jur care, “se presupune”, sunt egali cu noi?


Sa ierti si sa fii iertat face parte din ciclul vietii.Trebuie doar sa stii sa iti ceri scuze ca sa fii iertat,sau sa lasi ca totul sa treaga de la sine si sa dureze mai mult timp.Oricum ar fii,un om tot il iarta odata si odata pe cel care i-a facut"rau".


                              

                                                                                             Realizator:Lunca Alex

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu