Din propria experienta...
(se intampla acum o saptamana)
O zii inzapezita,un soare cu dinti care parca ascundea ceea ce avea sa se intample un pic mai tarziu....Asteptam cu nerabdare aceasta zii,era ziua reunirii lotului si nimic nu prevedea micul meu incident.
Se face dimineata,pregateam ghiozdanul,eram fericit, urma sa joc fotbal cu colegii mei si sa facem primul antrenament alaturi de noua conducerea.Ies din casa,ajung la Andrei si il intreb daca vine la antrenament.Acesta a preferat sa stea acasa si bine a facut.Toate bune si frumoase, ajung la stadion unde il asteptam pe antrenor pentru a intra in vestiar si a ne schimba.
Zis si facut, ne schimbam si iesim la incalzire,antrenorul ne imparte in doua echipe a cate 11 jucatori.Jucam pe postul meu,fundas stanga,iar ca adversar direct il aveam pe cel care si acum 3 ani la primul antrenament ma lovise.Chiar i-am spus acum:,,ai grija sa nu ne lovim iar stupid ca acum 3 ani”.
Dupa cateva ture antrenorul ne da drumul la meci,primele 15 minute trec repede,dar prin minutul 20,portarul advers degajeaza o minge puternic si inalt.Cu capul pe sus uitandu-ne dupa minge,doi dintre noi ne impiedicam unul de celalalt,iar din cadere unul al “agata” pe celalalt de picior.Piciorul cel agatat ramane bagat in zapada dar genunchiul se suceste si trazneste foarte tare.
Durerea pe care am simtit-o in acel moment a fost groaznica,a fost cea mai grea lovitura din viata mea,niciodata nu m-a mai durut o parte a corpului asa de tare.Drumul pana la vestiar a fost pictat pe pamant cu lacrimi amare de durere,iar in vestiar dupa ce am reusit sa ma schimb,cand am vrut sa ma ridic genunchiul a traznit si mai tare,iar atunci am simtit ca practic piciorul s-a rupt,lacrimile curgeau parca mai tare,telefonul nu-l gaseam,stricam ajutor fara ca nimeni sa ma auda..era ingrozitor.
Pana la urma a ajuns salvarea dupa ce in dusul de lacrimi am sunat de doua ori datorita faptului ca durerea era tot mai mare iar salvarea numai ajungea.Acum stau acasa cu piciorul in ghips,asteptand sa se scurga cele doua saptamani dupa care il voi scoate si sperand ca atunci voi putea sa merg din nou normal,fara sa imi fie teama ca alunec sau ca ma lovesc,fara sa ma sprijin in carje,fara ca cineva sa ma ajute sa ma incalt sau sa ma imbrac...Va zic eu,este groaznic,nu doresc nimanui asta,chiar daca inainte imi doream sa ma lovesc sa scap de scoala acum sincer vreau la scoala,sa iau aer,sa ies afara cel putin...
Viata merita traita din plin,cu bunele si relele sale.
Cum zicea cineva drag...trec si peste asta...
Realizator :Lunca Alex
Trist :((
RăspundețiȘtergere