Am fost otravit candva

Pentru cei~cele care m-au intrebat recent unde e poetul din mine, am si eu o intrebare: unde e poetul din mine?

Nu stiu. Acelasi visator, dar mult mai pragmatic. Si pragmatismul cred ca omoara “poezismul”. Oricum, istoria se repeta des, senzatiile se retraiesc rar:

Tot rareori simt ca trebuie sa scriu,sa ma exprim prin versuri viu colorate,de care mai tarziu sa fiu mandru cand le citesc.Vreau sa simt acele "furnicaturi" in stomac de bucurie,atunci cand sunt apreciat pentru ceea ce fac.Sunt doar eu si asta ma face sa ma simt implinit,chiar daca in fata ochilor se arata o "lume" pe care de abia astept sa o cunosc.


‘mi-am pus degetul pe doua buze fierbinti
tremurand, mi l-am retras sfios
ma scoate durerea din minti;
mi-am intins mana, de data aceasta curios.
intinsa puteam sa o cuprind dintr-o privire,
anemica si  pofticioasa privire.
unghiuri si spirale de dragoste imbatate
cu pieptul pe un san, al doilea san.

spatele devorator de infierbantare
nevinovata imbratisare in jurul coapsei
delirul atingerii, imperfectiunea noastra.
si in calatoria unui strop de sudoare
admir pielea cu forme, atent,
cu ochiul lipit de forma.
si doar un zambet al acelorasi buze,
nemernic, sfidator de  placut
innabusit incet intr-un tarziu de graba placerii
minutul eternitatii momentului.’





                                                                                      Realizator:Lunca Alex