E vara afara. E un anotimp care-mi place, si mai ales avantajele lui. Multe fete frumoase, placute, delectare pentru trecatori, real pericol pentru soferi. Insa lucrurile nu sunt chiar atat de insorite. [Si da, vorbim si de gusturi: gusturile mele...]. Frumusetea este frumusete si atat. Unele personaje insa, au o parere mai abstracta vizavi de acest concept: frumusete inseamna fusta pana la jumatatea fundului, 2-4 kg aur, 2-4 kg silicoane, 2-4 kilograme vopsele, 2-4 kilograme haine firma, una (pana la doua tzatze afara) + o doza variabila de ‘fumuri’ [in general direct proportionala cu cantitatea de materiale mentionata anterior].
In contextul asta, cand apare o frumusete de fata careia insa ii lipsesc accesoriile de mai sus, cu siguranta va fi ‘ignorata’. Dar ce se intampla atunci cand o fatuca de genul asta, se apleaca sa rupa o floricica [in toiul zilei, in centrul orasului], sa o miroase, sa se bucure de ea, sa zambeasca, sa aprecieze frumusetea, sa fie si mai frumoasa? Pai, in cel mai bun caz, va spune lumea ca e si ‘dusa’.
Fata draga si frumoasa, iti spun eu ca nu esti dusa. Esti frumoasa. Si da, florile miros si se miros. Oriunde si oricand.
