Vacantaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...... pentru cei de clasa a VIII

A venit vacanta cu trenul din Franta ....


Chiar daca multi dintre noi am sarbatorit vacanta saptamana trecuta, astazi a venit randul elevilor de clasa a VIII sa arunce ghiozdanul in dulap si sa il lase acolo sa putrezeasca, mai ales ca nu au nici o tem,a nici o grija... doar sa devina bobocii diferitelor licee.

Astazi pustii de clasa a VIII au avut de trecut proba scrisa la matematica. Matematica, scumpa noastra matematica de care multi fug mai ceva decat de un roi de albine.  Odata cu ultimele cifre aruncate pe foaie, se termina pentru ei si 8 ani de poveste la scoala generala, 8 ani in care au invatat sa scrie, sa citeasca, sa simta, sa traiasca, sa iubeasca si sa isi dau seama ca viata e grea ... si trebuie tratata ca atare.

Astazi se incheie inca o generatie si la Scoala Generala cu clasele I-VIII, Varbilau ... penultima generatie pe care am prinso si ii mai cunosteam si eu cat de cat. De o parte clasa 8A si de cealalta 8B, au uitat de rivalitatile traditionale dintre clase si isi intind cu regrete si cu durere pentru ultima data ca colegi mana... Si acum revenim la hit-ul verii trecute " Fiecare face ce vrea ", iar acum acesti elevi de clasa a VIII isi vor alege liceul in care vor destanui 4 ani, si vor participa sa speram cu BRIO  in viata lor de adolescenti.

Pentru voi, adio clasa a VIII, bun venit bobocilor la Slanic.

Cand totul devine nimic...

 Ti s-a intamplat vreodata sa ramai blocat asupra unui lucru, sa nu gandesti rational, sa ai doar purici in cap, sa iti bata inima mult mai incet, sa nu mai auzi ce se intampla in jur, dar totusi tu sa vezi obiectul la care te uiti atintit ?

Daca nu ? Atunci asculta-ma . Daca ti s-a intamplat asculta-ma din noua, poate iti va placea...Iati o punga de pop corn, aseazate comod in scaunul de la calculator si asculta-mi povestea.

 Ieri am simtit ce am spus mai sus, parca totul nu mai exista, era un nimic mare, iar in acel nimic eram doar eu si acel obiect la care am ramas atintit. Desi era o galagie mare in jurul meu, eu nu auzeam, nu simteam, si habar nu aveam ce se intampla in jurul meu. Toata atentie era captata de acel obiect mirific, desenat parca de Dumnezeu prea frumos pentru oglindirea ochilor nostri.

Cine stie, poate ca voi mai resimtit sentimentul, pe care habar nu am cum sa il descriu...